Monica Ioniță

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Corporate Media Relations Officer, Renault Group

Tatăl meu era foarte mândru de ea. O lăuda, apoi o blestema, după care o glorifica, într-un soi de relație de tip love & hate, din care ești, totuși, mult prea îndrăgostit să ieși, deși știi că nu întotdeauna ți-e bine. Cert e că ne-a purtat pe tot felul de drumuri, drumeaguri de munte, trăind cu ea întâmplări demne de povestit într-o carte. Nu mi-aș fi imaginat niciodată însă, pe când eram copil, că voi ajunge să lucrez pentru ea, să-i reprezint imaginea mai mulți ani decât avea să trăiască pe mâna tatălui meu.

De 17 ani mă identific cu imaginea comunicării externe Dacia, în cea de-a doua sa viață, de când a ajuns într-o familie mult mai mare, cea a Grupului Renault. Și sunt mândră de ce a reușit să facă, în tot acest timp, brandul Dacia și oamenii care-l întruchipează,  cei 17.000 de colegi de la Mioveni, Titu și București.

Dacă e ceva ce mă relaxează mai mult este călătoria în prag de răsărit către uzina de la Mioveni, pe autostrada care, odată și odată, va ajunge și pe la Sibiu și, de acolo, mai departe spre Vest. Cred că am înconjurat de cel puțin două ori Pământul cu zecile de mii de kilometri pe care i-am făcut spre uzină, cât și în drumurile mele hai-hui, prin țară sau prin Europa. Cei mai mulți dintre ei și la volanul mașinilor din familia noastră, la bordul cărora au călătorit și copiii mei.

La 18 ani m-am infectat cu virusul Comunicării într-un mic birou din Palatul Culturii din Ploiești, acolo unde, în anii ’90, aveau să fie puse bazele Alianței Franceze, cea mai importantă asociație pentru promovarea limbii franceze din afara Bucureștiului. N-am dezvoltat cine știe ce anticorpi, așa că virusul avea să se multiplice exponențial în mintea și în corpul meu într-o redacție de presă din București (Madame Figaro) și în industria de telecom (Telekom). Din Dacia duc poveștile și succesul echipelor care fac mașini către publicul extern, construiesc mesaje corporate și sunt contributor pentru activitatea de sustenabilitate și responsabilitate socială.

Îmi plac casele vechi, cuvântul din carte, sunt fascinată de oamenii deștepți & strategi, ador să surprind întâmplări & uși vechi pe Instagram și cred ca educația este singura șansă de a evolua ca nație.